уличи́ть
verboperfectivo
Par de aspecto улича́тьdemostrar la culpabilidad
Significados
- desenmascarar, probar la culpabilidad
Conjugación
| Futuro | |
|---|---|
| я | уличу́ |
| ты | уличи́шь |
| он / она / оно | уличи́т |
| мы | уличи́м |
| вы | уличи́те |
| они | улича́т |
| Pasado | |
|---|---|
| Masculino | уличи́л |
| Femenino | уличи́ла |
| Neutro | уличи́ло |
| Plural | уличи́ли |
| Imperativo | |
|---|---|
| Singular | уличи́ |
| Plural | уличи́те |
Participios
| presente | pasado | |
|---|---|---|
| Activo | — | уличи́вший |
| Pasivo | — | уличённый |
| presente | pasado | |
|---|---|---|
| Gerundios | — | уличи́в, уличивши |